Balthazar

Noapte. 

Eram in unul din acele hoteluri a caror glorie a apus de mult timp. Cand spun “eram”, ma refer la mine si la alte trei prietene. Identitatea lor imi ramane sau poate trebuie sa ramana necunoscuta. Fiind vorba de un vis, este cam greu sa imi amintesc exact, dar ce stiu sigur este ca nu eram singuri. Venisera si altii cu noi, iar unii dintre ei nu aveau nimic care sa ne linisteasca. Fugeam... Atatea incaperi si atat de intuneric...

Desi la un moment dat nu mai stiam unde imi sunt prietenele, le-am regasit mai apoi in una din cele mai intunecate incaperi, stand ghemuite si tacute, rugandu-se sa nu fie gasite. M-am alaturat si eu lor, pe ceea ce in intuneric parea a fi o canapea. Perspectiva de pe acel obiect arunca un sentiment de vulnerabilitate asupra mea. O lumina pala lumina un fel de culoar, ceea ce ma facea sa cred ca incaperea in care ne aflam nu era una inchisa. Noi eram orbiti, dar oricine sau orice ar fi venit din directia luminii, ne-ar fi observat. Ma simteam ca o rozatoare fara scapare in fata unui sarpe nevazut.. Atunci a aparut acea atrocitate care a taiat linistea cu vocea sa, o voce ce-i trada lipsa sufletului. Parea un gargui adus la viata de vrajile vreunui slujitor al Intunericului.

Fugeam iar...

Ajungand in dreptul unuia dintre balcoanele cladirii, am fost martorul unei scene oarecum sangeroase, dar de un erotism lugubru. Un personaj ce parea a fi un majordom sau unul din angajatii hotelului tinea usor de umeri o fata cu parul lung, de un negru abisal, a carei infatisare imi era ascunsa ochilor, iar un alt barbat, tanar, cu tenul pal, al carui par era la fel de negru ca al fetei, acoperindu-i urechile, dar lasandu-i umerii dezgoliti, parea ca se hraneste cu sangele ei. Coltii lui erau infipti in zona incheieturii mainii celei care fie isi accepta destinul, fie era prea vlaguita sa mai scoata macar un scancet. Caci scena era mult prea tacuta.

M-am apropiat de cel a carui frumusete rece ma facea sa ma simt in siguranta, dupa creatura groteasca pe care o vazusem si care probabil inca ma cauta.

“Poti bea din sangele meu, daca imi oferi scaparea” i-am spus acelui tanar lord insangerat, dorindu-mi sa evadez din acel loc cu orice pret. Cu pretul sangelui...

“Numele lui e Balthazar” a soptit o voce.

Intuneric.