Simple things I miss

Lying down for hours under an utter black sky full of stars...
Walking barefoot where tides meet the sea on a cloudy windy day, where sand gets hot on a sunny day, where dew meets grass in the morning, where mud gets warm during a summer heavy rain...
Watching the rain or the snow, while being sheltered...
Letting the snow flakes touch my face...
Falling in the snow and stay there to listen...
Eating baked corn next to a campfire...
Listening to, watching, smelling, feeling nature...
AND I MISS A KARAOKE NIGHT hehehehehehe'

I even got the right song for that:) just listen to the last part and you'll get it:) (6:50)

Colaj

O floare. Nu cum am ajuns la ea, nu cheile si lacul acela mlastinos in lumini de amurg, nu celalalte plante ce isi duceau viata in acel colt crepuscular. Floarea aia, mai mare decat orice floare pe care mi-o aminteam, de forma unei semisfere galbene m-a atras prin natura ei de a functiona. Uitandu-ma atent la ea, lucruri ce la inceput pareau boboci, a caror prezenta ar fi fost cat se poate de naturala, au inceput a prinde contururi ce pareau a apartine unui regn cu totul diferit. Albine gigantice ieseau din locul unde cu cateva momente in urma totul era de natura vegetala. Miscandu-se la inceput stangaci si greoi, ele deveneau din ce in ce mai vii, scaldandu-se in marea de polen a uriasei semisfere. Acel simbol ma frapa, rascolindu-mi mintea, caci vedeam o planta ce isi creea proprii polenizatori.

Gazdele acelea locuiau deasupra unui canion de o frumusete nepamanteana, martiana, iar singura cale de a ajunge in lacasul lor era un trunchi imens de sequoia ce se inalta ca un far construit pentru a vechea asupra unei mari indepartate, nevazute, un turn ce isi arunca umbra  aupra lumii. In varful acelei structuri lemnoase se afla puntea de trecere.

Mama trecuse de mult asa ca noi trebuia sa o urmam...

Timpul petrecut acolo, deasupra pamantului, la o altitudine aproape cosmica, ramane aproape complet uitat, si totusi, stand acolo, pregatindu-ma pentru drumul de intoarcere, m-am vazut cazand de pe acea punte. Era o senzatie ce combina dramatic placerea pura a caderii in gol, in mijlocul acelei frumuseti abisale cu spaima dinaintea unei morti inevitabile si rapide.

Eu eram in continuare la adapostul lacasului de la inaltime,insa doua cadavre fusesera gasite zdrobite, la baza trunchiului de sequoia.

Gol si condamnat.

Balthazar

Noapte. 

Eram in unul din acele hoteluri a caror glorie a apus de mult timp. Cand spun “eram”, ma refer la mine si la alte trei prietene. Identitatea lor imi ramane sau poate trebuie sa ramana necunoscuta. Fiind vorba de un vis, este cam greu sa imi amintesc exact, dar ce stiu sigur este ca nu eram singuri. Venisera si altii cu noi, iar unii dintre ei nu aveau nimic care sa ne linisteasca. Fugeam... Atatea incaperi si atat de intuneric...

Desi la un moment dat nu mai stiam unde imi sunt prietenele, le-am regasit mai apoi in una din cele mai intunecate incaperi, stand ghemuite si tacute, rugandu-se sa nu fie gasite. M-am alaturat si eu lor, pe ceea ce in intuneric parea a fi o canapea. Perspectiva de pe acel obiect arunca un sentiment de vulnerabilitate asupra mea. O lumina pala lumina un fel de culoar, ceea ce ma facea sa cred ca incaperea in care ne aflam nu era una inchisa. Noi eram orbiti, dar oricine sau orice ar fi venit din directia luminii, ne-ar fi observat. Ma simteam ca o rozatoare fara scapare in fata unui sarpe nevazut.. Atunci a aparut acea atrocitate care a taiat linistea cu vocea sa, o voce ce-i trada lipsa sufletului. Parea un gargui adus la viata de vrajile vreunui slujitor al Intunericului.

Fugeam iar...

Ajungand in dreptul unuia dintre balcoanele cladirii, am fost martorul unei scene oarecum sangeroase, dar de un erotism lugubru. Un personaj ce parea a fi un majordom sau unul din angajatii hotelului tinea usor de umeri o fata cu parul lung, de un negru abisal, a carei infatisare imi era ascunsa ochilor, iar un alt barbat, tanar, cu tenul pal, al carui par era la fel de negru ca al fetei, acoperindu-i urechile, dar lasandu-i umerii dezgoliti, parea ca se hraneste cu sangele ei. Coltii lui erau infipti in zona incheieturii mainii celei care fie isi accepta destinul, fie era prea vlaguita sa mai scoata macar un scancet. Caci scena era mult prea tacuta.

M-am apropiat de cel a carui frumusete rece ma facea sa ma simt in siguranta, dupa creatura groteasca pe care o vazusem si care probabil inca ma cauta.

“Poti bea din sangele meu, daca imi oferi scaparea” i-am spus acelui tanar lord insangerat, dorindu-mi sa evadez din acel loc cu orice pret. Cu pretul sangelui...

“Numele lui e Balthazar” a soptit o voce.

Intuneric.

While your lips are still red...

This blog is still the blog of a man who wants to do a lot, but finds time as an excuse for doing a lot less . Anyway I won't let it die for good hehe'