Acum ceva timp mi-am facut cont aici, dar bineinteles ca eu doar incep lucruri si nu le prea termin. De exemplu, titlul blogului meu are legatura cu o poveste pe care am inceput sa o scriu, dar la un moment dat mi-am lasat personajul intro padure muta care il transforma in ceva imobil, orb, lipsit de umanitate. Urletul mintii s-a stins si el intr-un final, iar ordinea bolnava a padurii parea neatinsa. La marginea armatei inghetate de pini si umbre, un cantec jalnic, stins, de o frumusete lirica, incerca sa sparga barierele demonicei taceri. Dar orice nota murea de indata ce intunericul padurii se incolacea in jurul ei, sufocand-o. Apoi, vocea acelei soprane triste a devenit atat de sfasietoare, incat padurea fu strabatuta de un scancet ce parea ca isi are originea chiar in inima rece a acesteia, urmat de un urlet plin de durere. Atunci, fata isi lepada rochia alba din satin si patrunse in acel taram ar pinilor fara glas, ale caror umbre îi dezvaluiau si invaluiau intr-un ritm ametitor goliciunea.
To be continued...hehe'
